Doctorul

Undeva intr-o căsuță, unde mă aflam și eu,
Se vorbea despre un doctor ce nu credea in Dumnezeu.

Intr-o zi cum sta la masă si citea intr-un roman,
Iată vede că la dânsul vine un copil orfan
Și cu ochi plini de lacrimi doctorului ii spunea:
"- Mama mea e grav bolnavă și tăticul a murit
Iar eu care sunt mai mare dupa leacuri am venit."
Doctorul se-nduioșază, de la masă se ridică
Si cu gândul tot la carte, greșind, ii dă-du o sticlă. 

Bucuros copilul fuge la mămica lui bolnavă
Neștiind că duce acasă o sticluță cu otravă.

Doctorul petrece cu privirea pe copil,
Ș-apoi vine iar la masă si citi iar in roman.
Dar deodată se-nfioară, de la masă se ridică
Oare ce medicament o fi pus in sticla aia?
Când citeste eticheta inima i s-a oprit!
"O crimă să fie acum? Grozav cât am mai greșit!
Ce sa fac eu oare acum? Copilul n-am să-l mai găses
Căci in grabă a fugit la mămica lui bolnavă
Și de va gusta din sticlă va muri, de bună seamă!"
Doctorul cu disperare pe genunchi s-a aruncat
Către cer el a strigat: 
"Dacă e divinitate, dacă este Dumnezeu
Să-mi asculte rugăciunea, plânsul sufletului meu!
Fă ca el să nu ajungă la mămica lui bolnavă
Copilașul care duce o sticluță cu otravă!"

Dar in groasnica-ntristare, iată: ușa se deschide
Copilașul fără sticlă, ii arată mâna goală
"- Domnul doctor, fie-ți milă, eu in fugă am fugit
Am căzut si am spart sticla, fie-ți milă și dă-mi alta!
Doctorul cu bucurie il servește-n graba mare
Și-l petrece cu privirea pe copilaș la plecare.


                Recunosc acum că-n cer exist-un DUMNEZEU
               Vreau și eu de-acum 'nainte să fiu slujitorul său.
              Și voi spune tuturora cel ce nu cred că-n cer exist-un Dumnezeu
             Să se-ntoarca-n graba mare, căci aici in lumea aceasta
            Peste toate stăpânește Dumnezeu!
 


.amin.