Vino suflete, te încrede, spune-I Lui necazul tău
Recunoaște-L tu pe Domnul de acum în viața ta!
Suflete ce stai pe gânduri, ce te face sa te-nchini?
Ori, îți place viața lumii ce-i trăită între spini?
Îți alegi tu viața scurtă cu urâta-i putrezire?
Și accepți a ei lumină ce-i o scurtă licărire?
Te încrezi poate-n bogăție, te încrezi poate-n tinerețe,
Nu uita ce-ți spun acuma: Toate-acestea îți vor trece!
Ai o formă, ai vigoare, ai tu chipul minunat!
Nu uita ca toate-acestea numai Domnul ți-le-a dat!
Stând la masa ta acasă frângi tu pâine... frângi mereu,
Poate n-ai știut, o prieten, că ți-a dat-o Dumnezeu!
Iar acel pahar cu apă care-l duci la gura ta
Este Domnul ce-și revarsă binecuvântarea Sa!
Ți-a dat dimineți, natură, ți-a dat seri înmiresmate,
Ți-a dat Sfânta Lui Scriptură să te scape de la moarte;
Și mai mult ca toate acestea Ș-a dat Fiul Său iubit
Să te spele de păcate ca să poți fi mântuit!
de Ovidiu Liteanu
.amin.
